Ascultam si cred ca deja am invatat cu totii melodia celor de la Holograf.
Nu de multe ori cautam momentul perfect din viata noastra. Nu conteaza cati ani numaram pe degete cautam acel ceva, acel echilibru. Pentru unii acel moment este prima slujba buna, primul sarut, sau prima noapte…in tabara.
Pentru o tanara de aproape 23 de ani exista insa mai multe momente perfecte. Exista in fiecare seara cand se afla intre doua brate calde si pline de iubire, se afla atunci cand este chemata la interviul care prezice un start in cariera, este atunci cand simte ca viata este frumoasa si plina de speranta.
Si totusi intrebarile curg. Cat de departe ar trebui sa mergem pentru a atinge acel tel cu care am plecat de acasa? Cat de departe ar trebui sa mergem cu schimbarile pentru a fi bine? Multe sunt femeile care taie in carne vie doar ca sa intre intr-un pantof Jimmy Choo, isi pun plastic umplut cu chimicale pentru a fi mai frumoase si mai bune pentru o slujba, isi cauta demnitatea printre preturi exorbitante sau pur si simplu incaseaza o palma pentru ca altul mai bun nu este. Nu vreau sa ma gandesc la momentul in care o vom lua razna pentru ca pur si simplu nu am ajuns niciodata departe incat sa doara sau sa ne bucure.
Cat de departe vor mai merge femeile pentru frumusete? Pentru frumusete? Pentru orice?
Schimbam in fiecare zi 15 ani cu 25 de dragul machiajului si tocurilor interminabile. La 35 am schimba cu 15 si nopti nedormite fara sa stam pe ganduri. La 15 ani cauti critica si te deruteaza. La 35 fugi de ea si te ascunzi printre lacrimi.
Fetelor, femeilor,adolescentelor, maturelor, cat de departe veti merge pana o sa va dati seama ca nu conteaza pentru nimeni cum esti si cine esti? Doar tu vezi cosul de pe nas, doar tu crezi ca esti prea grasa, prea urata sau prea frumoasa (si asta te oboseste).
Nu pleca de acasa fara sa te uiti in oglinda: la imbracaminte, accesorii si nu in ultimul rand la tine. Cine a iesit azi pe usa si cine a plecat ieri?
