Stiu ca o sa te sun cand ies de la munca. Dar acum ascult o melodie frumoasa care ma indeamna sa iti scriu. Sa iti trimit prin posta aceasta scrisoare. Ma gandeam acum cateva zile la acele zile in care asteptam postasul poate are ceva si pentru mine. Mi se parea fascinant sa primesti ceva din geanta aia mare si usor mancata de vreme.
Stii ca de ceva timp ma preocupa acest proiect in care cred mult. Dar este asa greu. Nu stiu cum sa iti explic fara sa crezi ca ma dau batuta sau ca imi este frica. Toata lumea fuge dupa bani si lucruri scumpe. Dar eu stiu de la tine ca daca nu sunt muncite nu iti apartin. Si mai stiu ca daca nu ai cu cine sa le imparti nu au nici o valoare. Incerc sa fac lucrurile perfect si sa ajung unde mi-am propus. Dar nu vreau sa ma pierd pe mine. Este cateodata o lupta asa de puternica in mine. Drumul acesta pana in punctul X te face sa te schimbi. Si nu esti mereu multumit de ce vezi in oglinzile de langa tine. Te asezi si incepi sa te regasesti. Cand speri ca ai reusit dai din nou nas in nas cu societatea. Nu conteaza cati oameni frumosi cunosc si ma inconjoara, situatiile si locurile te schimba. Intri intr-o hora pe care nu stii daca poti sa o joci sau cand o sa se termine. Dar cred ca pana la urma important este cum joci tu, nu cum iti spun altii ca trebuie jucata.
Sa stii ca sunt cuminte. Incerc sa te fac mandra si sa fiu curajoasa. De fapt daca am fost vreodata, am fost si sunt datorita tie. ,,Unde-i Lucica?” ma trezeste mereu.
Pai, sarbatori fericite si sa fii sanatoasa! Si sa nu incetezi sa ma intrebi unde sunt. 🙂
