Draga F.D.,
Marti seara am ajuns in Carbunesti. Cu cat ma apropriam mai mult de zona blocurilor, ma gandeam unde este lumea. Geamurile erau toate aprinse, masini de zece ori mai multe decat acum 7 ani, trotuar in zona blocurilor si drum european. Dar nu vedeam picior de om, de copil, de adolescent amorezat alaturi de duduie. Nada. Si pret de 5 minute mi-am adus aminte ca acum nu foarte mult timp, nu sunt nici eu atat de batrana, banca din dreptul fiecarei scari de bloc era ocupata de cel putin doua persoane. De fapt, mint. Nu chiar fiecare banca. La unele scari era varsta a treia care iesea mereu sa ne anunte ca este trecut de ora 19 si trebuie sa ne mutam palavrageala in alta parte. Aici lumea doame!
Trotuar? Ne feream de putinele masini si fara trotuar. Cand veneam grupuri de la scoala cu cheia de gat, mai pierdeam 30 de minute la colt de bloc sau de banca sa tragem linie peste inca o zi de scoala, sa discutam revoltati tema pentru ziua urmatoare, sa ne plangem de cat de grea si nemiloasa este viata noastra si ca oricum trece tot in cateva ore cand ne vedem afara. Este un pustiu teribil si infricosator uneori.
Ieri am fost in Targu Jiu. Sa vad noul centru al orasului, noul mall si noul Targu Jiu. Inca de la urcarea in microbuz am ramas uimita de amabilitatea oamenilor. Inca se mai multumeste, se intreaba politicos, se roaga frumos, se ofera un loc pe scaun. Cele 30 de minute au trecut rapidamente si Targu Jiu a aparut la fel de frumos cum il stiam. Oameni multi si agitati, magazine, pub-uri si puls. Mult puls.
Te regasesti in astfel de momente. Iti aduci aminte de cine erai si unde vroiai sa ajungi. Nu trebuie sa ne rusinam sau sa ne deziluzionam daca nu am ajuns inca acolo. Timp este si inca mai are rabdare cu noi.
Ziua a fost incheiata de un miliard de fulgi, cotrobait prin vechile lucruri, pareri despre toti si toate si o privire lunga si nostalgica spre un balcon din spatele blocului unde am avut parte de o frumoasa prietenie. Cristina si Danut, cred si sper sa isi aminteasca mereu cu placere despre putinul timp petrecut impreuna. Replica lui Danut inca mai este des amintita cand facem tort in casa. 🙂
Ai grija de tine!
Lucille
