Am vazut recent postarea unei bune prietene care incerca sa se angajeze intr-un loc decent, cu oameni decenti de foarte multa vreme. Poate prea multa. Postarea era o poza in care ea si el,angajatori, cereau o persoana de 20 de ani cu 30 de ani experienta. Initial am ras copios cateva minute. Dar zambetul nu a durat mult si mi-am adus aminte ca acesta este adevarul. Mi-am adus aminte de mine in toti anii in care dupa 50 de interviuri aveam impresia ca problema este la mine. Daca nu ma gandeam la modul in care vobesc ma gandeam la haine. dar de unde sa iti iei altele cand bate vantul in pusculita?
Acum ca am alaturi o echipa minunata nu pot decat sa le adresez acelor angajatori care vor doar doar sa isi faca numarul zilnic sa fie mai atenti. Mai sensibili putin. Nu mai chemati tineri la interviuri decat dupa ce le-ati citit CV-ul. Ce rost are sa ii spui in fata ca nu are experienta pentru postul tau? Are prea multe griji si emotii oricum. Sau puteti sa fiti voi cei care ii invata. De ce sa nu ii modelati voi? De ce sa nu ii faceti sa lupte cot la cot cu voi pentru companie?
Angajatori, cautati oameni pe care nimeni nu vrea sa ii formeze. Nu vreti sa oferiti sanse nu veti avea oameni buni de angajat. Este simplu. Nimeni nu angajeaza studenti prin urmare nu vor mai exista oameni cu experienta in alt domeniu decat stat acasa.
Doar muncind afla omul ce ii place cu adevarat sa faca. Iar cei care vor afla ce iubesc cel mai mult isi vor face treaba impecabil. Si tot voi, angajatorii, veti avea de castigat.
Oferiti mai multe sanse tinerilor. 🙂
