Doamne cat imi place piesa asta, piesa asta Runnin’. Este despre sentimente cu metafore. Nu e doar la la la, e cu directie. Spune multe daca vrei sa le auzi.
Si nu stiu de ce si prin ce asociere de idei ma gandesc la modelul acela de om pe care ni-l alegem. Urmarim niste calitati si un fel de a fi. Dinainte sa stim cine suntem si ce vrem. Cautam sa fim altcineva ca nu stim sa fim noi. Si asta e din ce in ce mai trist cand ajungem la maturitate si tot altcineva preferam sa fim. Doar pentru ca ne e teama ca daca o sa fim noi, ceilalti nu o sa ne mai placa. Sau ca nu e cool sa imi placa negru daca sezonul acesta trebuie sa imi placa marsala. Nu imi place marsala. Imi pare rau. E urata.
Mama mea mereu imi spunea cand eram mica: Nu ma intereseaza ce face ala sau ala. Pe mine ma intereseaza de tine. Ce faci tu. Cum faci tu. Ma interesezi tu. Ce spui, ce gandesti si cum te simti. Si e minunat. Ca te descoperi pana in adanc. Si stii ce vrei chiar daca e impotriva curentului. Si o faci judecand putin de ce faci aia si aia. Cu argumente.
Si imi place de mine. Nu sunt perfecta, dar nici nu vreau. Vreau sa gresesc, sa invat si sa spun imi pare rau. Sau voi incerca sa fac mai bine data viitoare.
Dar asta nu inseamna ca nu am persoane ,,mari,, pe care le ,,studiez,,. Imi place sa vad un matur puternic. Imi place competitia cand castigul este pentru binele amandurora. Imi plac persoanele care muncesc si au rezultate. Au gasit drumul. Acel drum fara plecari de cap si fara compromisuri. Stiu ca exista acest drum. Trebuie doar sa stii pe cine iti alegi ca lumina de calauzire, pana unde mergi cu el si cat esti dispus sa rupi din tine doar ca sa ajungi mai repede.
Nu uita niciodata de tine. Nu uita sa te descoperi. Nu uita sa respiri adanc si sa fii prezent. Nu uita ce culori iti plac si ce mancare iti place. Nu uita de unde ai plecat. Nu uita unde vrei sa ajungi. Nu uita sa fii om. Nu uita sa zambesti. Nu uita sa privesti cerul.
Lucille
