Sa incepem cu inceputul. De mica mi-am dorit sa ma fac actrita. M-am gandit eu ca e modul perfect de a scapa de timiditatea de a vorbi in public. Era chiar usor sa fii altcineva si sa le spui celor din sala o poveste si niste ofuri care nu erau ale tale. Pe la vartsa de 12 ani m-am trezit si castigatoarea unul loc I intr-o competitie judeteana de teatru. Pentru rolul masculin pe care il facusem. Adelina stiu ca am uitat de tine pe scena si imi cer scuze. 😀 Cu plecatul la un liceu de arte era mai complicat deoarece exista unul departe de casa si care nu promitea ca avea sa ma invete mare lucru despre tainele teatrului. Asa ca am ramas la liceul meu si mi-am vazut de cealalta parte artistica a mea: scrisul.
Revenind la oile noastre, teatrul, o data cu venirea in Bucuresti, lucrurl la care am ravnit enorm era sa merg la teatru. Daca se putea la toate piesele. Si karma m-a ascultat si mi-a scos in cale un frumos actor care anul viitor, daca gasim si noi o locatie draguta, va deveni OMul meu. Cu al m-am dus la multe piese de teatru si am cunoscut oameni atat de frumosi incat chiar pot confirma ca ei impart magie oriunde merg.
A inceput Festivalul Dramaturgiei Romanesti Contemporane la Teatrul Dramaturgilor Romani, din Bucuresti. Ca pozitionare nu este cea mai fericita alegere, dar pentru orice distanta exista Uber. La toate piesele se poate intra gratuit facand rezervare pe site-ul lor aici . Aseara am vazut piesa Titanic Vals in regia lui Dan Tudor. Va spun ca nu am mai ras atat de mult si atat de tare de prea mult timp. O sa vedeti ce poate sa faca o familie pentru o avere colosala. Apare si un vestit vapor in peisaj. Dat fiind faptul ca e frumos afara va recomand sa mergeti la acest festival si la teatru in general. Nici nu va imaginati cat de relaxati veti iesi de sala. Cu bani sau fara, teatrul are puterea lui de a te desprinde pentru cel putin o ora de viata ta cotidiana si de problemele tale.
E inca toamna afara si magia e abia la inceput.
