Anul acesta fac 29 de ani și am făcut un mic bilanț al tuturor anilor pe care i-am respirat până acum. Am pus dorințele într-o parte și ce am primit în altă parte. Am tras linie și am ieșit pe plus. Cu mult. Dar până la linie au fost multe lucruri urâte, multe zile triste și multe momente în care nu știam dacă mai pot și a doua zi. Dar așa cum scria undeva pe Pinterest, nu știi cât ești de puternic până nu ajungi în situații grele.
Mi-am dorit să plec în București să fac jurnalism. Și asta am făcut. In timpul facultății am practicat jurnalismul și mi-am dat seama de doua lucruri: 1) îmi place mult jurnalismul de anchetă și 2) redacțiile din România nu au etica profesionala/dorință să facă jurnalism. Cel puțin acum 7 ani când încă mai speram să fac asta. Lucrurile au luat o întorsătură frumoasă și m-au adus lângă publicitate. Publicitatea am descoperit-o în filmele de la Hollywood și în cartea lui Frederic Beigbeder, imprumutata de la colegă de cameră. Nu știam cum stă România la capitolul publicitate când eram în facultate, dar eram curioasă. Printr-o lovitură de teatru a karmei, cu ajutorul jurnalismului am intrat în publicitate, într-o televiziune. Am învățat atât de multe lucruri atât pe plan personal, cât și pe plan profesional încât bagajul experienței atârnă ca un lingou de aur. Dar înainte de televiziune am avut parte și de eșecuri și oameni care vedeau viața printr-un văl. Mi-am spus că am avut parte doar de lucruri urâte, dar după ce am tras linie am concluzionat cu faptul că dacă a fost rău, tot experiență se numește. Și m-am ales cu lecții învățate, tipuri de oameni cu care nu vrei să iei legătura pe viitor și câteva articole care sunt pe prima pagină când mă cauți pe Google. Am întâlnit și omeni frumoși înainte de televizuine, dar ce e prea frumos, de obicei durează foarte puțin. In cazul meu 2 săptămâni, o ținută albă distrusă și un raft de reviste puse în ordine cronologică. But I loved it.
Așa că atunci când ceva nu ne iese cum trebuie sau avem impresia că toate relele s-au lipit de noi și toți oamenii gri vin grămadă, părerea mea este că ar trebui să trecem totul în categoria experiență. Dacă analizam bine, sigur am învățat lucruri valoroase despre noi, limitele noastre, plăceri și lumea în care ne învârtim. Urechi și bunăvoință să avem.
Iar dacă vrem să schimbăm ceva nu trebuie decât să găsim oamenii care gândesc ca noi și simt în același ritm cu inima noastră. Ca să tragem împreuna hăis, nu cea.
