Nu ne aparținem

Vă scriu dintr-o curte, de lângă niște tradafiri, din județul Arges. În spatele meu oamenii joacă table, se uita la apus, ascultă râul care trece pe lângă casa unde suntem cazați și fac glume despre cine urmează să piardă.

Uitandu-ma la toata lumea mi-am dat seama ca nu ne apartine nimeni. Doar noi noua. Nimeni nu ne e dator sa ne fie alaturi, sa ne iubeasca, sa ne fie prieten sau sa ne inteleaga. Totul pleaca tot de la noi. Ce oferim aia primim. E cliseic, stiu, dar asa este. Faceti experimentul o perioada. Traiti fara asteptari din partea oamenilor de langa voi si veti vedea ca tot ce oferiti neconditionat, asta o sa primiti instant. E fix ca un boomerang treaba asta cu energiile.

O copilarie intreaga nu mi-a placut sa imi impart prietenele cu altii, sora cu prietenii, mama cu sora si tot asa. Am avut acest obicei si adult fiind. Nu imi amestec prietenii unii cu altii pentru ca nu imi place sa ii impart. Inca ma mai impinge gandul ca imi apartin. Ca atentia lor e doar a mea si orice sentiment ii incearca trebuie sa il vad. Dar de fapt tot ce vreau este sa fie fericiti si sa zambeasca pana ii dor urechile. Fericirea lor e molipsitoare si de fapt cu asta caut sa ma incarc de la oamenii mei: cu zambete. Chiar si unele experiente sunt doar ale mele si aleg sa le impart sau nu. Pentru ca la finalul zilei nimeni nu ne apartine. Tot noi cu noi ramane

Comments

  1. dyi

    Felicitari pentru acest articol plin de intelepciune! Acest articol pune in lumina adevaruri despre lumea din jurul nostru si este o binecuvantare sa auzim astfel de discursuri. Sper sa ne inspire sa actinuam si sa continuam sa ne dezvoltam frumosul acestei lumi.

    1. Post
      Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *