Imi place sa tin legatura cu prietenii din copilarie, cu prieteni din alte tari pe care am avut norocul sa ii intalnesc, chiar cu cei care stau in acelasi oras. Nu am fost niciodata contra retelelor de socializare. Dar cu toate acestea ceva ma revolta: superficialitatea.
Stiu ca nu sunt singura ca a observat asta. Stiu ca mai sunt persoane care au grija de contul lor, care isi pun poze pentru ca arata si prietenilor ce au mai facut ei intre timp. Sa fim sinceri, nu avem timp sa stam toata ziua pe messenger. In timp ce facebook de exemplu, iti ofera posibilitatea de a posta poze pe care sa le vada toti prietenii tai atunci cand au timp. Puteti comunica atunci cand gasiti cinci minute libere. Dar asta ne face incapabili de socializare fizica. Preferam ore sau simple mesaje in fata calculatorului, decat sa mergem si sa savuram o cafea sau o bere fata in fata. Ati avea si mai multe de spus si consider ca timpul ar fi mult mai bine petrecut.
Un alt lucru care nu imi place la ceea ce am devenit cu totii astazi, este faptul ca ne ascundem in fata emoticoanelor si a cuvintelor. Preferam sa rezolvam situatii prin propozitii simple lasate offline decat sa ne asumam raspunderea deciziilor noastre. Am auzit de relatii, de afaceri intrerupte printr-un mail. Fara explicatii, fara motive, doar un simplu nu sau gata. De cand le-am dat acest drept asupra noastra internetului sau retelelor de socializare?
Am citit multe povesti despre asa zisele povesti de dragoste pe internet. Ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat, dar dupa 5 luni impreuna nu esti cel din fata calculatorului. Normal ca nu. Unde le-a fost capul acestor oameni? Cum sa gaseasca ei pe cineva in viata de zi cu zi, daca acasa, in fata calculatorului pot accepta mai usor un refuz, pot sa joace roluri si pot sa vorbeasca pe marginea multor subiecte pentru ca stiu ca si daca se fac de ras, cel putin nu o sa vada amuzamentul celui din fatal lor. Oare nu mai vrem sau nu mai stim sa fim noi, sa comunicam si sa nu ne mai fie teama de ceea suntem? Eu inca mai cred in iesitul in oras in locuri unde sa pot vorbi ore intregi pentru a putea cunoste cat mai bine omul de langa mine. Cred ca putem exersa si obeserva ceea ce vrem de la noi si de la celalat daca vorbim si daca vedem in realitate toate gesturile, toate impresiile de pe fata celuilalt.
Oare lumea nu mai vrea sa mai comunice la intamplare cu cei pe care ii zaresc pur si simplu undeva? De ce trebuie neparat un id de messenger? Peste tot pe unde merg nu intalnesc decat aceeasi fraza deja iritanta: un id? Stiu ca telefonul costa, dar parca tot e mai amuzanta si mai distractive o plimbare sau cateva ore afara. Se poate. Eu mi-am gasit prietenul in RATB. Stiu, cine are incredere in baietii din mijloacele de transport in comun. Dar a fost asa de amuzant si de neobisnuit sa fiu abordata sincer de un tanar cu care aveam sa dau nas in nas si la facultate. Iar dupa cateva intalniri sa formam un cuplu frumos. Am preferat, si inca preferam, conversatiile lungi si fata in fata deoarece ne place sa vedem adevarul din grimasa fetei celuilalt.
Sa fie oare Facebook de vina ca nu mai gasim persoana potrivita care sa aiba si un alt hobby in afara de calculator?
Comments
cata dreptate ai!!!:*
hihi 😀 :*:*
Nu cred ca majoritatea care stau pe facebook sunt incapabili de o socializare fizica pur si simplu imi este mult mai indemana sa stau sa vb pe facebook cu n persoane cu care am copilarit sau cu care am fost in liceu scoala generala si asa mai departe.
Nu toata are timp pt o cafea, bere sau mai stiu eu ce alte bauturi 🙂
In principiu sunt de acord cu tine dar acum in vremurile noastre internetul e peste tot…ceea ce ma duce la concluzia ca peste ani o sa ajunga lumea sa nu se mai duca la piata….in fine asta e cu totu altceva Orcum frumos mi-a placut ce ai scris 🙂