Cand am plecat de acasa

Cand am plecat de acasa mi-am facut 3 planuri. Era imposibil sa nu reusesc cu macar unul. In principiu se intalneau intre ele, dar sunt diferite in mintea mea.

Am crescut intr-un oras mic, in care ne stiam unul pe celalalt. Moda era la taraba, TVR 1 la televizor si despre scris…puteai doar sa compui in cel mai bun caz, filozofii. Intre timp m-am apucat de dans si de teatru. Pana la liceu, unde m-am dat in filozofii pentru ca zicea lumea buna ca am talent la scris. Pai hai sa o fac si pe aceasta ca oricum nu imi placea scoala si nu vroiam sa iau matematica in primire. Daca despre moda nu puteam sa scriu in revista, scriam despre sentimente. Dar te luam prin invaluire si eram mai ceva ca Eminescu pana intelegeai ce vreau sa spun. Am devenit si redactor sef, dar regimul era acelasi: fara exprimari moderniste ca nu sunt bani. Ambitia rodea in mine ca in filmele cu magie cand totul creste peste noapte. Si stiam ca se poate. Undeva departe de acel orasel mic si gri toamna, unde noul nu prea este si cand apare se imita repede,

pinterest.com  Intr-o toamna am inceput facultatea si uite ca am iesit pe usa casei si mi-am spus sa nu ma mai intorc acasa decat cu o victorie. Ca la concursuri. Diferenta era ca la acest concurs nu imi cunosteam adversarii si nici nu primeam vreo informatie despre ei. Ii intalneam la fata locului. Nu mi s-au spus regulile. Le-am descoperit pe parcurs, le-am conceput, le-am ocolit, le-am respectat, doar sa nu plec acasa cu mana goala. La unele subiecte m-am impotmolit, peste unele am sarit, dar m-am intors mai tarziu, pe unele nu le-am rezolvat nici acum si sunt sigura ca o sa mi se scada din punctaj, dar nu am scapat in ochi niciun moment ambitia. Este importanta cand pleci de acasa. La fel de importanta ca inchisul gazelor inainte sa iesi pe usa.

Marea majoritate pana in 18 a ramas acasa. Cu dragostea, cu copiii, cu aspiratii mai mari sau mai mici. Nici nu au vrut sa sa incrie in examen la zi. Il dau la FR. Eu, eu am vrut sa il dau la zi, sa il fac asa cum trebuie. Sa simt, sa vad, sa aud viata. Sa nu ma dezamagesc. Sa vreau mai mult. Sa stiu ca pot mai mult. Poate intr-o zi o  sa ma intorc acasa, dar sigur va fi in vizita.

Cu ambitia in dinti m-a gasit dragostea. Si in fiecare zi ea toarna un amestec de ceva care face ambitia si mai mare. Si e bine. Este cald iarna.

Examenul acesta este ca scara: trebuie sa urci fiecare treapta, sa ai grija pe unde pui piciorul si pe ce, dar cel mai important sa vrei sa ajungi la destinatie. Eu vreau sa bat la trei usi. Cioc-cioc!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *