Draga tu,
Sunt dimineti cand ceea ce vezi in oglinda nu se potriveste cu nimic. Nici cu ce crezi tu despre tine, nici cu ce cred altii despre tine si nici cu ceea ce se reflecta din oglinda. Pur si simplu infrunti un mare gol. Nu e disperare. E doar un gol. Mare si adanc. Si te gandesti de ce. De ce sa fii trist si sa nu mai ai piele in care sa incapi cand totul este minunat? De ce sa nu te bucuri cand ti-ai atins 2 obiective din cele 4 puse anul acesta? Si inca mai ai timp. Iepurele sare de te miri unde.
Dupa cateva dimineti in care nu te intelegi pe tine si capul tau este un mare de ce, dai de Ana la Mega si iti lumineaza sentimentele cu zambetul ei cald. ,,Trebuie sa mai traiesti si in prezent. Sa te bucuri de omul de langa tine. Atata timp cat va iubiti si va aveti unul pe altul restul vine la timpul lui.” Brusc revine optimismul la viata si imi dau seama ca ma lamentez pentru lucruri imaginare. Plictiseala din vacanta face rau imaginatiei.
Normal ca poti face multe. Normal ca le poti avea pe toate. Dar trebuie sa ai ceva pretios de dat la schimb. Se numeste rabdare. Nu o gasesti oriunde si nu creste in copac. Se cultiva si se creeaza.
Nimic nu e pura coincidenta. 🙂
Lucille
