Draga tu,
Daca ma vede mama ca ma laud sa vezi apostrofare. ,,Faptele lauda omul nu gura.” Acum mama, dau si eu in cunoasterea de sine si ma laud singura. Ca de final de an. Cica trebuie sa tragi linii, sa vezi ce ai facut bine, unde ai gresit, cine ai ajuns sa fii, daca te-ai pierdut pe drum si tot asa.
Anul acesta, mama draga, iti spun ca am invatat multe. Mint. Nu sunt asa multe. Dar sunt importante. Am invatat sa fiu mai prezenta, cu mine, cu restul, cu zilele si orele pe care le am la dispozitie pe Pamant. Mi-am dat seama ce vreau sa fac in viata. Mi-am dat seama ca vreau sa ii ajut pe altii sa fie mai buni, sa ii ajut pe cei care pot corecta negativul in pozitiv. Si asta o sa incep sa fac de la anu’. Ca acum pana in Craciun ma simt asa de obosita ca zici ca am fost pe camp o zi intreaga. Mai am putin si ma vait si de spate. 🙂 In timp ce iti scriam aici de zor vroiam sa ma vait de vremea copilariei. Vroiam sa ma vait ca nu mai vine lumea la colindat cu macar 2 colinde stiute cap coada, ca nu mai vine popa cu chef si bunastare. Ce sa mai… vroaim sa ma vaicaresc si sa ma dau cu fundul de pamant. Dar ce crezi? A venit popa cu Craciunul. Si cand am deschis erau si doi baietei cu colindul. Yuhuuu. Inima me-a a sarit de fericire. Si langa usa noastra mai era un om batran asa incantat de cei doi colindatori. Si eu pe langa el incat popa a inceput sa zambeasca si el cand m-a vazut pe mine asa fericita. Popa uitase sa se duca si la restul caselor cand se uita la noi doi cum ranjeam fasolea la colindatori. Asa tare mi-a venit cheful de Craciun si de sarbatoare. Uitasem ca despre asta este vorba: despre zambete si suflete calde.
Mi-am adus aminte acum, pe ultima suta ca despre asta e vorba de Craciun: despre bucuria de a fii alaturi de cei dragi. Nu de cat de scump este cadoul primit, daruit, ce vacanta facem de Revelion. Ar trebui sa stim asta zilnic. Noi am creat accesoriile, nu suntem noi accesorii. 🙂
