Keep rolling, rolling, yeah

PinterestVreau sa incep asta prin a spune ca sunt o mare feminista. Sunt de parere ca femeile si barbatii nu sunt egali (o sa vorbim si despre asta), dar putem sa facem ceea ce fac si ei. Daca pana aici totul e clar, sa va postestec cum feminismul te pune sa bagi viteza pe o strada necirculata (momentan foarte putin se circula pe acolo).

La -14 grade cate au fost astazi in Bucuresti, am incercat sa facem din mersul cu masina o necesitate: am fost fix pana la mama lui F si atata. Acolo masina a ramas inghetata. Eu stateam ca o comoara in masina si imi imaginam cum fortosul F care o impingea sa iasa din punctul inghetat, va impinge masina atat de mult incat ea sa plece cu mine departe. Pana in strada. 🙂 Eram cu ochii pe frana de mana de parca viata mea depindea de asta. Undeva in mintea mea radeam copios cand ma imaginam plecand cu masina de una singura si tipand ca o zana din povesti: Ajutoooor!! :)) Treaba nu era asa serioasa, masina plecand repede de pe loc si ramanand aproape. Nicidecum nu am plecat doar eu si ea intr-o faza ca in filme.

Am ajuns in noua noastra oaza, casa noua, si am constatat ca vrem paste la cina, dar nu avem ingrediente. Acum omul meu, actor fiind, nu mai avea timp sa mergem la Auchan. Avea repetitii la teatru. Eu, marea viteaza de mai devreme, i-am spus sa ma lase la metrou la Nicolae Teclu si ma duc singura la Auchan Pallady. El se uita curios la mine si ma intreaba de 4 ori: ,,Esti sigura? Nu iti e urat cand ajungi? E deja 17:20 si se intuneca.” Eu viteaza din povesti: ,,Cum sa imi fie urat? Cine ma mananca?”

Ca sa ma intelegeti de ce m-a intrebat asta. Nu ca nu are incredere in mine. Ma pricep sa bibilesc cumparaturile, ma pricep sa vin singura acasa ca nu e mare filozofie, si nu am nevoie de carat plase. Am doua maini si doua picioare, vad, aud , deci ma descurc. Dar imi e o frica de intuneric si tot ce ma inconjoara, ca eu cand sunt singura ma mai sperii si de mine. 🙂

Ma dau jos din masina. Ma uit la cer si imi zic: ,,Inca e lumina. Baga tare ca nu e mult pana la Auchan”. Si dai pe un crivat de -14 grade de zici ca ma impingea de la spate. Cand am intrat in hypermarchet ma simteam ca in filme: pac iau cosul, pac scot telefonul cu lista, pac ma indrept catre raioane, pac ma pun la coada si pac sunt in drum spre casa. Doar ca in drum spre casa pustiu si bine. Si dai, si dai, si dai pana la metrou lumina si frumos. De la metrou fac dreapta pe o strada pe care nu as intra in viata asta a mea, decat daca ma asteapta noua casa. Eh, trag aer in piept si baga viteza Luciana ca daca nu, faci infarct de frica pe care ti-o provoci singura. Si undeva in zare vad doua picioare. La vreo 15-20 de metri. Si ma linistesc si imi spun: ,,Baga sa prinzi omul”. Fugi dupa el. Cine ma vedea zicea ca vreau sa ii tai capul, sa il talharesc. Eu daca eram in locul lui si ma uitam in spate si ma vedeam cum fugeam dupa el, zau ca fugeam mai tare si mai strigam si dupa ajutor. :)) In goana dupa picioarele omului am observat cata lumina ne da cerul. Cat e de frumos, linistitor si plin de calm albastrul intunecat al cerului. Am prins oarecum omul. Am stat in spatele lui si am mers in pas alert pe langa el. Am ajuns cu bine.

O data intrata in casa am realizat ca nu o sa patesc nimic atata timp cat am incredere in mine. Pentru 2017 vreau sa nu mai fiu speriata de orice. Daca ma gandesc si mai bine, poate in 2017 ar trebui sa fac toate lucrurile de care imi este teama si sa imi depasesc fiecare frica. Am invatat ca frica doar ne opreste din a fi noi insine, din a ajunge unde vrem sau ce vrem sa fim.

Si pentru ca nu am urat nimic pe anul acesta, va doresc un 2017 plin de realizari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *