Imediat după vârsta de 12 ani au început problemele cu tenul. Până la urmă eram ca oricare alt adolescent la vârsta aceea în care tenul nu te mai ascultă şi trece la rebeliune. Nu toți adolescenții trec prin coşuri și puncte negre, dar și cei care trec trebuie să se încarce cu multă răbdare. In mare parte ține de genele moștenite de la părinți, bunici și restul neamului.
După ce mi-am uscat tenul cu încercări disperate de a reduce sebumul care mă făcea să arăt ca o cratiță gata de aruncat cartofi la prăjit, mi-am spus că e timpul să merg la un medic dermatolog. Norocul a făcut să întâlnesc o doamnă doctor care mi-a spus scurt și fără menajamente că am o piele atât de sensibiliă încât ar trebui să stau băgată într-o cutie și fără să mă atingă fir de păr și ață. Eu având atunci breton și părul trecea de umeri. Am primit recomandări să folosesc gama Ivatherm în combinație cu niște soluții preparate special pentru mine în farmacie. Și așa am făcut până la 18 ani. La ultimul consult doctorița mi-a spus că nu mai este nevoie să vin o data la câteva luni, ci să am grijă să mănânc sănătos și să îmi hidratez mereu tenul, după fiecare curățare.
Ca studentă crema Ivatherm începuse să devină o povară în buget și așa am început să intru în valul de creme din comerț. Și le-am luat pe rând. Fiecare cremă pe care o încercam nu trecea de 50 de ron ca parte a experimentului și a bugetului. Incercam să nu mă arunc în mrejele marketingului și să arunc bani mulți pe o cremă de față. Fiecare brand pe care l-am încercat a eșuat după numai o săptămână de utilizare.
La un eveniment recent am primit o cremă de fața Lancome Visionnaire. A venit exact când mă hotărâsem să aloc mai mult buget cremei de față și să mă bucur de rezultate pe măsură. Am început să o folosesc fără să mă gândesc că o să facă minuni sau că o să mă dezamăgească. Ca oricare altă cremă de față în prima săptămână s-a descurcat bine. Nu m-a impresionat foarte mult, dar nici nu m-a dezamăgit. Cutia cu cremă m-a ținut 1 lună și 3 săptămâni, timp în care am folosit-o zilnic. Mirosul cremei a dispărut după prima săptămână de la deschidere, iar textura începuse să se îngroașe. Deși i-am dat toate șansele și i-am găsit toate scuzele timp de aproape două luni am ajuns la următoarele concluzii:
- Dacă este scumpă nu e neapărat și bună.(știam asta în general dar parcă se confirmă tot mai des)
- Am făcut mai multe coșuri în două luni cât nu fac vara de la transpirație.
- Hidratarea nu a avut loc la tenul meu, deși este una dintre datoriile cremei.
Cu părere de rău Lancome între noi nu va fi nicio relație în ceea ce privește această cremă de față. Ne vedem la următorul produs de beauty.
