Acum ceva timp prietena mea, Ana, mi-a spus despre o aplicatie care te ajuta sa faci sport acasa. Cum eu sunt sceptica in privinta aplicatilor minune si ma cunosc suficient de bine cat sa stiu ca daca e ceva care sa imi miste credintele trebuie sa fie exceptional am zis hai sa o incerc sa vad ce stie sa faca pentru mine. Si uite cum dupa aproape un an Nike Training este aplicatia mea preferata.
De o perioada scurta am revenit la un obicei mai vechi si foarte linistitor al meu: meditatia de dimineata. Nu stau intr-o pozitie demna de filme, ci pur si simplu incerc sa privesc cerul stand pe jos in balcon si sa nu ma gandesc la nimic. Ii dau creierului meu doua sarcini: sa simta aerul si sa incerce sa auda fiecare frunza din plopii de afara.
Ce legatura au cele spuse mai sus? Ieri in timp ce faceam sport am realizat care a fost ratiunea dupa care m-am ghidat in ultimii ani din viata. Vocea din aplicatie imi spunea sa tin spatele drept si privirea inainte pentru a nu imi pierde echilibrul si asta a facut click in capul meu: nu mi-am luat niciodata gandul de la dorinta mea. Mereu sa fii drept si sa nu iti iei privirea de pe obiectiv. Intr-o fractiune de secunda mi-au trecut prin fata ultimii 10 ani din viata mea. Tot ce mi-am dorit am avut. Nu a doua zi sau dupa o saptamana. Nu am luptat cu tot ce aveam pentru ca am invatat ca daca ceva e al tau va veni singur si sigur la un moment oportun. Asa am primit tot ce mi-am dorit: atunci cand a fost cazul si cand am stiut sa il apreciez. Poate nu e mare lucru sau poate deja stiati asta, dar va mai spun si eu: privirea inainte si atintita pe obiectiv. Pana la urma vine si victoria. Nimeni nu va poate lua sansa de a incerca macar.
