Asa am plecat prima data

Cred ca cel mai bine va povestesc de ce am plecat din Carbunesti in Bucuresti, la facultate. Puteam sa aleg Craiova unde puteam sta la bunicii mei. Aveam camera mea si eram intr-un oras mare. Daaar, nuuuu, eu am vrut Bucuresti. Am vrut sa fiu la punctul 0 al evenimentelor (visam sa fiu jurnalist). Si am ajuns intr-o zi de final de septembrie. M-am rupt de tot si am luat-o de la capat: oameni, locuri, stil de viata, conceptii. A fost greu, dar mi-am asumat aceasta decizie pentru ca stiam ca aceste lucruri vor veni. Ce nu stiam era cum urma sa ma simt in fiecare etapa de realocare. Dand timpul inapoi observ ca am fost brava, ca am invatat care sunt limitele mele si ca pot de milioane de ori mai mult decat credeau altii ca pot.

Cu fiecare plecare de la locurile in care am facut practica si locurile de munca mi-am asumat tot: sentimente, actiuni, oameni, experiente. Si am trecut repede peste plecare. Pana cand ceva mi-a dat lumea peste cap.

Exact intr-un moment in care colegii mei de facultate se ,,agatasera,, de diverse joburi in domeniul jurnalismului am vazut anuntul. Disperarea de a gasi ceva bun in domeniu si care sa se plateasca bine (aveam un camin de platit) era mare. Am gasit anuntul de practica la PRO TV. Si m-am gandit ca daca e adresat doar celor de la SNSPA si FJSC, sansa mea era 0. Dar am zis ca nu am nimic de pierdut daca trimit un CV. Moment de lauda: am fost singura persoana din 10 de la interviu, care a stiut sa faca o stire din 5 cuvinte. Este un lucru de baza dupa un an de facultate. Eram singura persoana de la o facultate privata. Am incheiat lauda. 🙈

Au urmat cei mai frumosi 5 ani din adolescenta mea. Am lucrat cu oameni faini, profesionisti, prieteni si ,,parinti,,. De la Lucia, doamna de la HR, care m-a invatat cum sa ma vand la un interviu, pana la oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata in persoana, ci doar prin intermediul telefonului am multe sa le datorez. Dar toti acesti oameni cu care am interactionat 5 ani de zile au pus cate o caramida in formarea mea ca om. Si le multumesc. Intr-o lume paralela sunt familia mea. Un fel de unchi si matusi, verisori si verisoare.

Cum sunt o persoana dependenta de adrenalina si lucruri noi, dar si fricoasa in acelasi timp, dupa 5 ani de stat cu ,,familia,, am decis ca e timpul sa o iau din loc. Si m-am inrolat in tabara ,,inamicului,, :agentia de media. Toti oamenii cu care interactionasem pana in acel moment si cu care ma mai ciondaneam, acum urmau sa imi fie colegi de breasla. Trecerea a fost brusca si frontala. Agentia de media este precum un front de razboi. Initial voiam sa scriu ca ar putea semana cu o redactie de stiri, prin prisma adrenalinei, dar motivul adrenalinei este altul si nu vreau sa incurc lucrurile. E bine ales cuvantul razboi, deoarece diplomatia pentru tratate de ,,pace,, este la cote maxime. In agentiile media gasesti toate personajele istorice care au purtat razboaie. Daca va fi nevoie la nivel inalt ca Romania sa negocieze ceva, aveti incredere intr-un om de media. Are mirosul frontului adanc tiparit in nari. Dupa doi ani de agentie media am invatat sa fiu Napoleon si Hitler in acelasi mail si in aceeasi strategie. Dar la final de zi, luna sau campanie te poti gasi invingator sau invins cu lectia invatata. Luptele nu se termina la final de luna.

Dar sa revenim la oameni si la cum te fac sa te simti. Oamenii de media si oamenii din televiziune au familia in sange, au spiritul de echipa in alerta tot timpul si vor sa fie cei mai buni din curtea scolii. Cand am plecat de acasa voiam sa fac parte din ceva mare, ceva care sa schimbe lumea sau domeniul. Si am ajuns la jumatatea drumului. Ei m-au invatat jocul si regulile lui. Dupa 7 ani sufletul meu nu mai are rabdare. E gata sa intre in linia 1 din jocul cel mare. Si stiu ca am echipamentul de baza.

Important in viata este sa iti asumi tot ce faci: schimbari, vorbe spuse, ganduri despre oameni, pierderi de oameni, de locuri. Si dupa ce iti asumi toate cele de mai sus trebuie sa iti inventariezi lectile invatate. Si pe cele bune si pe cele rele.

Let’s play in the big league!

Budapest 2019